- în semn de (respect etc.)
- as a / in token / a sign of (respect, etc.).
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
onoare — ONOÁRE, (5, 6) onoruri, s.f. 1. Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste. ♢ Câmp de onoare = câmp de luptă pe care şi au dat viaţa cei care au luptat pentru apărarea patriei. ♢ loc. adj. De onoare = a) demn de încredere,… … Dicționar Român
onorific — ONORÍFIC, Ă, onorifici, ce, adj. 1. (Despre titluri, distincţii etc.) Care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de consideraţie faţă de cineva. ♦ (Despre funcţii, servicii etc.) Care aduce onoare, cinste (fără a produce un profit … Dicționar Român
gardă — GÁRDĂ, gărzi, s.f. 1. Pază, supraveghere efectuată într o unitate militară, într o instituţie civilă etc.; (concr.) persoană sau grup de persoane care asigură această pază. ♢ Gardă de onoare = a) subunitate militară care prezintă onorurile unei… … Dicționar Român
saluta — SALUTÁ, salut, vb. I. tranz. şi refl. recipr. A face un gest sau a rosti o formulă uzuală de politeţe, de respect, de simpatie etc. la întâlnirea cu cineva sau la despărţire. ♦ tranz. A şi manifesta bucuria, aclamând pe cineva. ♦ tranz. fig. A… … Dicționar Român
închina — ÎNCHINÁ, închín, vb. I. 1. refl. A şi manifesta evlavia către divinitate prin practici religioase, specifice fiecărui cult. ♦ (În biserica creştină) A şi face semnul crucii; p. ext. a se ruga. 2. refl. A se pleca (sau a şi pleca numai capul)… … Dicționar Român
prosterna — PROSTERNÁ, prostérn, vb. I. refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în faţa cuiva în semn de veneraţie, de umilinţă, de supunere etc. [prez. ind. şi: prosternez] – Din fr. prosterner. Trimis de ana zecheru, 20.04.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
demn — DEMN, Ă, demni, e, adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. (Despre oameni sau purtarea lor) Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru. Formaţie savantă din lat. dignus (modificat după lemn < lignum, semn < signum, etc.).… … Dicționar Român
mătanie — MĂTÁNIE, mătănii, s.f. (În unele practici religioase) 1. Îngenunchere şi înclinare a corpului până la pământ, în semn de veneraţie şi de pocăinţă. ♦ p. gener. Plecăciune adâncă în semn de respect; temenea, ploconeală. 2. (La pl.) Şirag de mărgele … Dicționar Român
omagiu — OMÁGIU, omagii, s.n. 1. (În evul mediu) Ceremonie care cuprindea jurământul de credinţă şi de supunere al unui vasal faţă de suzeranul său. 2. Manifestare (prin cuvinte, gesturi etc.) a credinţei, respectului, admiraţiei sau recunoştinţei faţă de … Dicționar Român
dar — DAR1 conj., adv. a. conj. I. (Leagă propoziţii sau părţi de propoziţie adversative) 1. (Arată o opoziţie) Cu toate acestea, totuşi. ♢ expr. D apoi (bine) sau dar cum să nu, se spune ca răspuns negativ la o propunere. ♦ Ci. Nu că zic, dar aşa este … Dicționar Român
danie — DÁNIE, danii, s.f. (înv.) Faptul de a dărui (avere, bani etc.); (concr.) dar2, donaţie. ♢ Hrisov (sau act) de danie = act prin care se întăreşte în scris o donaţie. ♢ expr. A face danie (cuiva) = a dărui averea (cuiva). – Din sl. danije. Trimis… … Dicționar Român